Am primit această carte la a 16-a aniversare a mea (asta fiind acum aproape un an – în aprilie fac 17) din partea fostului iubit şi la început eram „Wow! My sweet 16 şi primesc o carte?!”, dar am acceptat cadoul fără să spun prea multe şi am zis să-i dau o şansă. Citisem descrierea de la final şi părea destul de plictisitoare, însă nu m-a împiedicat să văd ce-i cu această carte, un best-seller al anului 2010.
Aşa păţesc şi cu filmele, chiar dacă nu mă atrage trailerul, îi dau o şansă pentru început şi rare au fost momentele când m-am plictisit atât de tare, încât, pur şi simplu, am închis filmul şi am preferat să nu mai aud de el.
Dar să revenim la cărţile noastre.
Începusem să citesc cartea. Şi? ce să vezi, o poveste despre o fată superficiala, Samantha Kingston, cu trei prietene superficiale care trăiesc într-un mediu superficial… Şi alte poveşti de liceu.
Personaj principal: Samantha Kingston (Sam/Sammy), elevă într-a douăsprezecea, vrea să-şi petreacă vineri seara alături de prietenele ei acasă la un tip cu care nu-şi mai vorbise de ani de zile, dar tipul, ce surpriză, se pare că o place în secret. Evenimentul are loc în ziua de 14 februarie, Ziua Îndrăgostiţilor, tratată mai ceva ca o sărbatoare religioasa de către elevi, chiar şi de profesori.
La petrecere, ce surpriză, fetele au băut atât de multă vodkă încât abia se mai ţineau pe tocuri, însă, surprinzător, totul se termină cu un accident de maşină din care, singura care moare este fata care stătea pe locul pasagerului (bineînţeles, fără centură). Care fată? Sammy.
Sufletul lui Sam nu-şi poate găsi liniştea din cauza superficialităţii manifestate de-a lungul timpului asupra persoanelor din jurul ei, ceea ce a creat şi nebunia unei fete traumatizate de a se sinucide în aceeaşi seară.
Sam trebuie să ia de la capăt ziua în care s-a stins din viaţă de şapte ori, timp în care încearcă să-şi îndrepte greşelile din trecut pentru a trece mai departe, pe lumea cealaltă.
În cele din urmă, află că singura cale prin care-şi poate găsi liniştea este să se împace cu toate persoanele de care şi-a bătut joc ani la rând, ea împreună cu prietenele ei, şi s-o salveze pe Juliet Sykes, sinucigaşa, din faţa unor camioane, sfârşind omorâtă după această scenă plină de dramă şi foarte tensionată. Scena chiar era tensionată, avea toate elementele unui scenariu al morţii: ceasul în jur de miezul nopţii, ploaie din ambundenţă, o pădure la marginea unei străzi, farurile puternice ale maşinilor şi sinucigaşa, albă la faţă, cum era de obicei, stând în frig şi ploaie gata să sară în faţa unei maşini.
Cam asta a fost povestea pe scurt a sufletului care a primit şansa de a-şi repara greşelile din trecut şi de a salva un alt suflet de un sfârşit tragic pentru a-şi găsi liniştea.
Am reluat lectura acestui roman abia ieri. Pur şi simplu m-am uitat la carte şi am văzut că citisem vreo 250 de pagini, de ce să n-o termin, până la urmă? Cartea are în jur de 370 de pagini, însă e uşor de citit şi o recomand cu mare drag adolescenţilor şi nu numai.
Nota: 8,5/10
J.
Filme, cărți și alte cele 