2013… poate o schimbare

„De ce ai nevoie de calculator? Ca să aflu informaţiile de actualitate. Bine, dar pe astea le afli în cel mult două ore, în orice moment din zi şi din nopate, tu pentru ce stai 10 ore? Simt nevoia să fiu conectată în permanenţă la orice s-ar putea întâmpla şi n-aş vrea să pierd contactul cu lumea… L-ai pierdut din moment ce ai incheiat contactul vizual sau auditiv, tu nu faci decât să te învârţi toată ziua pe aceleaşi pagini până te curpinde oboseala şi te duci să dormi, şi-aşa nu bagi pe nimeni în seamă, pentru că, în ciuda orelor irosite, nu ai ce noutăţi împărtăşi…”

Cam aşa mi-a răsunat în cap propria voce câteva zile după ce am intrat în anul nou.

La un momentdat m-am plictisit şi eu să mă ascult şi, pentru că până şi oglinda începuse să mă muştruluiască cu „Eşti tu în vacaţă, dar ai cearcăne mai mari decât în perioadele cele mai grele din timpul şcolii…”, m-am hotărât să fac pace cu propria-mi voce interioară.

Un experiment: timp de o săptămână nu mai deschid laptopul până la lăsarea serii.

„Bun”, zise vocea, dar, dimineaţa următoare, o voce mai parşivă începe „Ai să păleşti de plictiseala. Ce-ai să faci până se aşterne noaptea?”.

Având o fire mai încăpăţânată, am zis „Ei, lasă c-am să găsesc eu ceva de făcut prin casă. La laptop nu mă întorc!”.

M-am uitat prin casă şi am zărit numaidecât biblioteca cu cele 200 de cărţi cumpărate de mama de la Biblioteca Adevărul, în speranţa că într-o bună zi îmi vor fi de folos (nu mi-a spus niciodată „Hai! Pune şi tu mâna şi citeşte ceva, că doar pentru voi am luat atâtea cărţi!”). Chiar am început să citesc şi nu m-am oprit până când nu mi-am dat seama că s-a făcut noapte de-a binelea. Devenisem lacomă până şi cu ultima speranţă de rază de lumină, numai să mai pot citi puţin.

Am închis cartea şi am început să analizez. Am citit, nu m-am plictisit o secundă, mă simt plină de energie, cearcănele îmi amenintă mai puţin chipul şi… şi… şi chiar MI-A PLĂCUT!

Acum, a trecut o săptămână, obiceiul de a deschide a-tot-ispititorul laptop înainte de orice alt obicei specific dimineţii unui om cu capul pe umeri a dispărut, citesc măcar cinci ore pe zi(foarte important, de plăcere) şi, nu în ultimul rând, am mult mai mult timp liber.

Cine-ar fi crezut…

Pe cât de folositor se crede a fi calculatorul, pe atât de afurisit mi se arată acum când privesc spre el cum stă părăsit în colţul camerei aşteptând, parcă, o mângăiere.

 

Dacă vrei să faci un pas înainte în ceva, nu contează ce, orice, închide calculatorul şi deschide-te în faţa unei cărţi, te aşteaptă de mult timp şi are mai multe informaţii preţioase de dat, decât ce îţi oferă mass-media în ziua de azi.

 

J.

Scrie un comentariu

Din categoria Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s