A Thousand Words (2012) | Recenzie

IMDb

Deşi are o poveste care, cu siguranţă, ar impresiona pe oricine, este destul de slab apreciat de cei de pe IMDb. Însă nu cred ca e un criteriu atât de important atunci când vrem să vedem un film bun.

Eddie Murphy joacă rolul unui om de afaceri foarte carismatic şi care, în foarte multe cuvinte, spune foarte puţine. Soarta face ca neatenţia lui să fie dur rasplătită primind un copac al cărui frunze cădeau cu fiecare cuvânt spus sau scris de personaj. După ce îşi dă seamă ca, după ce va rămâne fără frunze, copacul va muri odată cu el, caută să-şi folosească cât mai înţelept cuvintele împăcându-se cu cei importanţi pentru el, pentru a-şi accepta soarta şi a muri împăcat.

Recomand filmul tuturor vorbăreţilor şi nu numai. Este un film care te face să te gandeşi de mai multe ori la ceea ce spui şi ceea ce vrei cu adevărat să spui.

Nota: 8/10

J.

Burlesque (2010) | Recenzie

IMDb

Welcome to Burlesque!

Credeaţi că aţi văzut deja tot ce poate Christina Aguilera fără să fi văzut Burlesque? Vă înşelaţi amarnic. În acest film, nu numai ne arată că este o cântăreaţă de excepţie, ci şi o actriţă foarte bună. Arată mult mai suplă şi mai naturală decât ai putea-o vedea în videoclipurile ei recente care, ce-i drept, nu o avantajeaza deloc precum rolul primit în acest film.

Ce ar trebui să aşteptaţi să vedeţi în Burlesque? Două ore pline de entertaiment. Filmul nu se remarcă într-un mod deosebit pentru povestea de dragoste dintre personajul Christinei şi al lui Cam Gigandet, un actor care face orice fată să-şi dea seama ce anume vrea să vadă la un bărbat, ci mai mult pentru scenele de musical care ne desfată atât privirile cât şi auzul care, după părerea mea, merită văzute de mult mai multe ori decât v-aţi aştepta.

Recenzia propriu-zisă:

Christina joacă rolul unei fete care se hotărăşte să călătorească spre necunoscut având cu ea doar câţiva bănuţi, farmecul care stârneşte invidia şi admiraţia celor din jur şi talentul pe care arde de nerăbdare să-l dezvăluie întregii echipe a clubului de noapte Burlesque în speranţa că o vor accepta şi-i vor oferi un loc de muncă. Ea primeşte mult mai mult decât un loc muncă, primeşte cadouri scumpe, respectul, chiar şi din partea proprietarei clubului, jucată de Cher, locul pe prima pagină a ziarelor şi devine cap de afiş, ajungând centrul întregului spectacol . Această faimă a adus clubului speranţa că nu va fi nevoit să fie vândut unui om de afaceri care nu dorea decât să construiască cine ştie ce zgărie nori în loc, rezolvând problemele cu banii.

Sunt foarte încântată că am avut prilejul de a vedea acest film, deoarece, filmele apărute din 2010 încoace, nu mai sunt atât de surprinzătoare pe cât ne-am aştepta, mare parte din ele.

Nota: 8,5/10

J.

Moulin Rogue (2001) | Recenzie

IMDb

Mm… Moulin Rogue. Un film care te face să visezi mult după ce îl vezi, iar asta nu numai din cauza preafrumoasei actriţe Nicole Kidman, ci din cauza poveştii boeme în care orice ar fi, orice s-ar întâmpla, oricâte piedici ar apărea, oricâte îndoieli te-ar măcina, dragostea învinge.

Povestea este a unui scriitor care a nesocotit şi el sfatul părintesc care, mai târziu, s-a adeverit (exact ca în povestea lui Robinson Crusoe).

Tatăl său şi-a sfătuit fiul să nu plece în locuri anevoioase, pentru că, mâine poimâine, va ajunge să se îndrăgostească de o curtezană ce nu-i va aduce decât disperare. Aşa s-a şi întâmplat imediat ce tânărul a ajuns să vadă Moulin Rouge şi al său „diamant strălucitor”, Satine, personajul jucat de fermecătoarea Nicole Kidman.

Satine dorea să devină femeia unui duce putred de bogat care îi putea împlini visul cel mare, de a deveni o actriţă adevărată, însă problemele apar când ea se îndrăgosteşte de acest scriitor care are şi o voce superbă, deasemeni.

Îndrăgostiţii sunt de acord să-şi ascundă sentimentele departe de duce, însă profită de ocazia înfăptuirii unui spectacol de basm pentru a-şi dezlănţui dorinţele şi pasiunile departe de privirile întrebătoare ale altora.

Aceste ascunzişuri încep să se zdruncine din momentul în care tânărul scriitor este cuprins de gelozie din cauza ducelui care râvnea din ce în ce mai mult la Satine şi îşi începe şantajul din pricina a ceea ce dorea cel mai mult, „diamantul” de la Moulin Rouge.

Până la urmă, se pare că, Satine suferea de o boală foarte gravă care, în cele din urmă, i-au adus moartea sfăşiind inima scriitorului care-şi dorea să fugă cu ea în lumea largă imediat după spectacol…

Povestea este atât de încântătoare încât nu mi-am putut stăpâni lacrimile mult timp după ce s-a terminat filmul. Nu sunt mereu foarte sensibilă, uneori sunt chiar foarte indiferentă cu soarta altora, însă atunci când îmi este atinsă mica, dar, totuşi, existenta, coardă sensibilă, nu mă pot opri din plâns pentru mult timp.

Sper să vă ajungă la inimă povestea aşa cum mi-a ajuns şi mie şi, chiar de n-ar face-o, nu veţi regreta minunatele scene de musical foarte bine executate şi extrem de bine adaptate poveştii.

Actori care merită văzuţi:

Următorul videoclip descrie perfect întreaga poveste în patima unui tango argentinian (asta dacă puteţi auzi versurile)

Moulin Rouge – El Tango de Roxanne

„Tells the story of a prostitute

And a man who falls in love… with her.

First is desire

Then, passion

Then, suspicion

Jealousy, anger, betrayal

When love is for the highest feeder,

There can be no trust

Without trust, there is no love

Jealousy… yes, jealousy…

Will drive you MAD!”

Nota: 9,5/10

J.

Wedding Crashers (2005) | Recenzie

IMDb

Am vâzut filmul acesta acum o săptămână, aproape. Eram la fel în starea „Ce vedem astă seară?”. Am găsit acest film. Nu m-am uitat prea mult la trailer, m-a cucerit din prima.

Este vorba despre doi tipi care găsesc fel de fel de mijloace pentru a se infiltra la cele mai alese nunţi din lume, devenind, apoi, sufletul acelor petreceri, cucerind multe, dar multe, domniţe. Din păcate pentru ele, aveau motive bine socotite de a pleca de la acele nunţi aşa cum au venit, incognito.

Într-o zi, ce să vezi, tipul blond se gândeşte pentru prima oară că poate ar fi momentul să-şi facă şi el cu adevărat o relaţie şi să renunţe la petrecerile în care doar agăţa fete pentru o seară.

Cei doi se hotărăsc să meargă la o nuntă a unui om de mare seamă unde, blondul se îndrăgosteşte de o fată frumoasă, deşteaptă şi… într-o relaţie de 3 ani de zile cu un adevărat jackass, iar cel brunet întâlneşte o roşcată focoasă şi care îl face să creadă că a fost virgină în momentul în care au făcut sex pe plajă şi devine un adevărat scaiete pe costumul închiriat.

Băieţii intră în relaţii foarte bune cu tatăl miresei, mireasa fiind sora fetei de care se îndrăgostise cel blond, şi cad de acord să mai rămână câteva zile la casa de vacanţă a familiei unde se petrec tot felul de întâmplări care mai de care mai amuzante, asta până să fie descoperiţi.

Până la urma, cel blond îi spune fetei c-o iubeşte, aceasta află cât de măgar era iubitul ei şi-i dă papucii, cel brunet află de la roşcată că nu el era defapt primul tip cu care avuse o relaţie intimă şi asta-l face s-o dorească din ce în ce mai mult.

Filmul are happy-ending pentru toată lumea. Este plin de umor şi merită văzut chiar în seara asta.

Nota: 9.7/10

J.

Amélie (2001) Le fabuleux destin d’Amélie Poulain | Recenzie

IMDb

Am auzit de acest film cu mult timp în urmă când căutam câteva melodii de vals vienez, însă nu am avut ocazia să-l văd decât astă seară.

Mi-a fost destul de dificil să înţeleg umorul francezilor în cea mai mare parte a filmului, dar l-am găsit ca fiind drăguţ.

Toată atmosfera din cadrul poveştii lui Amélie este presărată cu câteva doze de incocenţă(în cea mai mare parte) şi cu o frumuseţe aparte care m-a fermecat şi care a fost singurul motiv  îndeajuns de convingător cât să mă facă să urmăresc până la capăt.

Inocenţa se observă atât în jurul actriţei Audrey Tautou(Amélie), cât şi în interiorul şi exteriorul ei. Chipul, coafura, hainele, felul în care asculta tot ce se întâmpla în jurul ei, vocea, ideile nebuneşti pe care le avea atunci când voia să-i ajute pe ceilalţi şi multe chestii din acest gen fac din film o adevărată artă.

Recunosc, prima oră din film am fost destul de plictisită încercând să-mi dau seama ce mesaj vrea să transmită acest film. Mă plictiseam, deoarece nu reuşeam să înţeleg. Când nu înţelegi, te plictiseşti. Exact ca la şcoală când eşti paralel cu noile lecţii.

În cele din urmă, s-a dovedit a fi una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste pe care am văzut-o.

Aş povesti ce se întâmplă în film, însă nu risc să-i stric farmecul.

Poate m-am plictisit la început, dar, imediat după ce am terminat de admirat filmul, m-am simţit plină de energie, inspirată şi admir o nouă actriţă. Aşa ştiu sigur că mi-a plăcut.

J.